Azi are loc înmormîntarea lui Ionatan Piroșca, cel mai bun poet pe care l-au avut vreodată evanghelicii români.
Poetul brăilean, membru al Uniunii Scriitorilor din 2008, ne-a lăsat 7 volume de poezii cu tematică creștină:
Cu fața la cruce (1994)
Tabla înmulțirii cu cerul (1998)
Poema iubirii (2001)
Liniştea dintre două tăceri (2004)
Ferestrele Împărăției (2006)
Iertare pentru ghimpi (2007)
Trecerea prin icoană 1 (2009)
Primele 4 volume pot fi descărcate de pe blogul lui Ionatan Piroșca:
Iaşi, 15 aprilie 2009
Dan Lungu este cel mai tradus scriitor din tînăra generaţie, cărţile lui fiind (în curs de a fi) traduse în nouă limbi. Scriitorul a fost nominalizat în 2008 de două ori pentru Premiile Jean Monnet (pentru prima oară pe lista scurtă a nominalizărilor a intrat şi un scriitor român), iar după romanul Sînt o babă comunistă! se va turna un film.
Informaţii în limba engleză despre scriitorul ieşean (conferenţiar la Catedra de Sociologie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, studii postdoctorale la Sorbona): Contemporary Romanian Writers.
Bianca Burţa-Cernat: „…bun prozator – atent, riguros, echilibrat –, mereu egal cu sine, un tenace observator al cotidianului postcomunist. Destins, ironic, lipsit de emfază. Necalofil, dar cu un lăudabil control al stilului. Implicat în micile-marile drame pe care le ficţionalizează, dar cenzurîndu-şi întotdeauna subiectivitatea pentru a-şi păstra demnitatea observatorului lucid, obiectiv, care vrea să vadă limpede şi să înţeleagă. […] Dan Lungu profesează, de fapt, o mistică a realităţii. Şi-a propus să scrie despre conflictele vieţii de zi cu zi, despre oameni şi fapte ce-şi găsesc corespondentul în realitatea banală; şi, în acord cu acest deziderat, îşi construieşte naraţiunea făcînd în permanenţă proba supunerii literaturii faţă de real.”
Oradea, 30 septembrie 2009
Revista Familia, în cei 144 de ani de la apariţie, a avut doar patru redactori şefi: Iosif Vulcan, G.M. Samarineanu, Alexandru Andriţoiu, Ioan Moldovan.
“Tema dominantă a întregii lirici a lui Ioan Moldovan este conflictul dintre natură şi cultură, aşa încât nu e de mirare că unii dintre comentatorii săi au văzut în “proiectul” său artistic o tentativă de “resălbăticire” a lumii. […] amestecul de fragilitate şi forţă, de subtilităţi metaforice şi aer frust, de orgoliu şi umilinţă, de discreţie şi ironie, este nota particulară a unui lirism care nu o dată i-a făcut pe cometatori să-l considere pe autorul nostru drept un Umberto Saba bihorean.”
Oradea, martie 2009
Alex Ştefănescu: “La Oradea trăieşte un poet remarcabil, Alexandru Sfârlea. Dacă textele sale ar fi luate în considerare, s-ar produce modificări în ierarhia de valori a creaţiei literare contemporane. În discursul său – sinteză lirică învolburată, lipsită de orice retorism – se fac referiri la suferinţa ancestrală a fiinţei umane, dar şi la calvarul vieţii din România de azi. Poezia lui este de o expresivitate violentă, ca impregnată cu electricitate!”
Oradea, 9 aprilie 2009
Mircea Mihăieş: „Biologic, prin stil, comportament şi gusturi literare, Gheorghe Vidican e un postmodernist. Unul atipic, însă, care preia cum grano salis gesticulaţia plină de spectaculozitate a congenerilor săi. În propria creaţie, Vidican rămâne un nostalgic al modernismului calm, de tip Ion Pillat, al patetismului blagian şi-al sincerităţii de primă instanţă a expresionismului interbelic. Gheorghe Vidican nu se fereşte de confesiunea directă, nemediată, la limita brutalităţii, dar nici nu-şi refuză deliciile cochetării cu sentimentalismul ironic. E o formulă pe care a îmbrăţişat-o încă de la primul volum. Purtând această mască, a învins modele şi a triumfat asupra contextelor. Masca Vidican conferă stabilitate şi dinamism unei voci lirice îngroşate cu sistem şi delicată cu metodă.”
Nume de referinţă în muzica rock din România, Florian Chelu a realizat primul rock simfonic românesc, la 21 iunie 1993, cu Orchestra Filarmonicii din Oradea, dirijor Romeo Rîmbu.
În 23 aprilie 2009 Rock Filarmonica a lansat integrala sonetelor lui William Shakespeare, puse pe muzică de Florian Chelu şi interpretate de solistul britanic David Luke Michael Bryan, acompaniat la flaut de Mircea Covaci.
Nişte români 