Dan Lungu

Iaşi, 15 aprilie 2009

Dan Lungu este cel mai tradus scriitor din tînăra generaţie, cărţile lui fiind (în curs de a fi) traduse în nouă limbi. Scriitorul a fost nominalizat în 2008 de două ori pentru Premiile Jean Monnet (pentru prima oară pe lista scurtă a nominalizărilor a intrat şi un scriitor român), iar după romanul Sînt o babă comunistă! se va turna un film.

Informaţii în limba engleză despre scriitorul ieşean (conferenţiar la Catedra de Sociologie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, studii postdoctorale la Sorbona): Contemporary Romanian Writers.

Bianca Burţa-Cernat: “…bun prozator – atent, riguros, echilibrat –, mereu egal cu sine, un tenace observator al cotidianului postcomunist. Destins, ironic, lipsit de emfază. Necalofil, dar cu un lăudabil control al stilului. Implicat în micile-marile drame pe care le ficţionalizează, dar cenzurîndu-şi întotdeauna subiectivitatea pentru a-şi păstra demnitatea observatorului lucid, obiectiv, care vrea să vadă limpede şi să înţeleagă. [...] Dan Lungu profesează, de fapt, o mistică a realităţii. Şi-a propus să scrie despre conflictele vieţii de zi cu zi, despre oameni şi fapte ce-şi găsesc corespondentul în realitatea banală; şi, în acord cu acest deziderat, îşi construieşte naraţiunea făcînd în permanenţă proba supunerii literaturii faţă de real.”

Ioan Moldovan

Oradea, 23 martie 2009

Revista Familia, în cei 144 de ani de la apariţie, a avut doar patru redactori şefi: Iosif Vulcan, G.M. Samarineanu, Alexandru Andriţoiu, Ioan Moldovan.

“Tema dominantă a întregii lirici a lui Ioan Moldovan este conflictul dintre natură şi cultură, aşa încât nu e de mirare că unii dintre comentatorii săi au văzut în “proiectul” său artistic o tentativă de “resălbăticire” a lumii. [...] amestecul de fragilitate şi forţă, de subtilităţi metaforice şi aer frust, de orgoliu şi umilinţă, de discreţie şi ironie, este nota particulară a unui lirism care nu o dată i-a făcut pe cometatori să-l considere pe autorul nostru drept un Umberto Saba bihorean.”

EdituraLimes.ro

Alexandru Sfârlea

Oradea, martie 2009

Alex Ştefănescu: “La Oradea trăieşte un poet remarcabil, Alexandru Sfârlea. Dacă textele sale ar fi luate în considerare, s-ar produce modificări în ierarhia de valori a creaţiei literare contemporane. În discursul său – sinteză lirică învolburată, lipsită de orice retorism – se fac referiri la suferinţa ancestrală a fiinţei umane, dar şi la calvarul vieţii din România de azi. Poezia lui este de o expresivitate violentă, ca impregnată cu electricitate!”

Gheorghe Vidican

Oradea, 9 aprilie 2009

Mircea Mihăieş: “Biologic, prin stil, comportament şi gusturi literare, Gheorghe Vidican e un postmodernist. Unul atipic, însă, care preia cum grano salis gesticulaţia plină de spectaculozitate a congenerilor săi. În propria creaţie, Vidican rămâne un nostalgic al modernismului calm, de tip Ion Pillat, al patetismului blagian şi-al sincerităţii de primă instanţă a expresionismului interbelic. Gheorghe Vidican nu se fereşte de confesiunea directă, nemediată, la limita brutalităţii, dar nici nu-şi refuză deliciile cochetării cu sentimentalismul ironic. E o formulă pe care a îmbrăţişat-o încă de la primul volum. Purtând această mască, a învins modele şi a triumfat asupra contextelor. Masca Vidican conferă stabilitate şi dinamism unei voci lirice îngroşate cu sistem şi delicată cu metodă.”

Florian Chelu

Nume de referinţă în muzica rock din România, Florian Chelu a realizat primul rock simfonic românesc, la 21 iunie 1993, cu Orchestra Filarmonicii din Oradea, dirijor Romeo Rîmbu.

În 23 aprilie 2009 Rock Filarmonica a lansat integrala sonetelor lui William Shakespeare, puse pe muzică de Florian Chelu şi interpretate de solistul britanic David Luke Michael Bryan, acompaniat la flaut de Mircea Covaci.